Areopagul bestiilor

Un lup odat? se plângea tare
C?, de ce merge, lumea se stric?:

Bestie mare,
Bestie mic?
Azi e totuna, ori lupi, ori miei …
Grele prefaceri! timpi ?i mai grei!
C? pe el, lupul, to?i îl înjur?
?i to?i cu totul îl prad?,-l fur?

?-apoi când e o vulpe de rea reput?ciune,
D-o via?? prea urât?, ce nu se poate spune,

?i, culme peste toate,
Vecin?, din p?cate,

Îl fur?, blestemata, întocmai ca un frate.
?i n-o mai poate duce cu portu-i cilibiu,
C?ci marea-i pa?ien?? îl bag?-n iad de viu.

F?cu, dar, peticiune,
Cu foc ?i rug?ciune,
P-o limb? reformat?,
?i trase-n judecat?
?i el, ca n?ciunal,
Pe vulpe-n tribunal,
Compus, ca niciodat?,
D-un urs cu brânca lat?,
D-un bucefal-pardos,
D-un zrip?or ?i coco?;
Era ?-un ‘rangutan,
Era ?i un curcan :

To?i judeci ca aceia, înalt areopagiu,
De bestii arbitragiu.
Peti?ia pornise pan lupul, sa se plâng?,
?i-n dreapta-?i lu? locul, iar vulpea — în a stâng?.
Procesul era-n forme, avea ?i avoca?i,

Tot zmei de doctora?i
P-o limb? bestial?
Ce-i zic ?i n?ciunal?,
Erau ?i spept?tori,
Aptri?e ?i actori;
Vorbea d-un reglemânt,
Scotea ?-un test?mânt
Pe limba bestial?,
P-atuncea n?ciunal?.

“Princip! proprietate!” nea lupul nainta;
“Fr??ie! libertate!” lea vulpea declama.
“Justi?ie!” “‘Mpilare!” “Virtute!” “Strâmb?tate!”
“Ba cauz?!” “Ba ga?c?!” “Minciune!” “Veritate”
“Martiriu, abnega?ii!” “Desfrâu, ipocrizie!”

“Ba Dumnezeu m? ?tie!”
“Ba binele comun!”
“Ba binele str?bun…”

Ba lupul ?i d-onoare cu din?ii se ?inea,
?i pân? la candoare ?i vulpea întindea.
D-acestea talme?-balme? din ambe p?r?i tuna,
Spelunca de cicane, de uiet r?suna.
B?tea cu laba lupul, pe hoa?a fulgera,
S?rea, ?ipa ?i vulpea: “ Calomnie !”striga,
?i iar??i la martiriu, ?i iar la libertate,
?i iar??i la onoare, ?i iar la veritate.

?i vulpea, ca istea??,
A lupului trecute le da de tot pe fa??;
Ci de trecutul vulpii ?i lupul se înha??.
Ajunser?, în fine, a-?i arunca în nas,

Pe târnuit, pe ras,
Ultrage foarte grele l-a unuia domnie
?-a vulpii dib?cie;
Ajunse pân’ s? zic? c? lupii sunt rapaci!
?i lupul s? întoarc? c? vulpile-s cârpaci!…

Atunci s? fi v?zut
Ce nu s-a mai v?zut!
Scot dreptul natural,
Scot dreptul criminal,
Ba dreptul zoologic,
Ba cursul patologic

Fr??iei medicale … scotea ?i la patente,
Din cele mai potente,
?i dezvolta amarnic ?tiin?a economic?
?i arta hironomic?,
?i drepturile toate, pe fa?? ?i pe dos,
Din scoar?? pân?-n scoar?? retorice sofiate.
Demostene, Cicero ar fi r?mas pe jos

Cu gurile c?scate.
Nu prea ?tiau de carte ?i judici bestiali,
?-având cam pe a rânz? pe zi?ii n?ciunali,
Pe unul ?i pe altul întruna condamnar?,

Sentin?a pronun?ar?:
“Tu min?i, jupâne lupe, când ne vorbe?ti d-onoare,
C? n-ai princip, nici lege;
?i tu, vulpe, de unde ie?i?i cu a candoare?
Pe amândoi s?-i lege!
Furatele de vulpe de lup s-au fost furat,
V?zute-nvederat,
?i toate s? s-aduc? aci în tribunal.
Articolul — cutare — din dreptul bestial

Le d? neap?rat,
Dup-al naturii curs,
La zgripsor ?i la urs.
Coco?ul ?i curcanul,
Precum ?i ‘rangutanul,

Precum ?i bucefalul vor fi de m?rturie,
S? puie-aci pecetea, precum ca s? se ?tie.”
 
de Ion Heliade-Radulescu


Leave a Reply

XHTML: You can use these tags: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>

(insereaza codul din stanga)
Weblog

Toate drepturile rezervate Weblog.ro

X